FIlmul asta nu e un film, e un poem filmic. Substanta lui e una post-estetica, iar coloana sonora ajuta teribil imaginea sa reverse gratios efemeride in umbre si lumini.
Pacat ca “My blueberry nights” e o mica dezamagire, iar alte filme, cu acelasi touch , cum ar fi “2046″ , “Chungking Express” sunt si ele un petit peu in spatele lui “In the mood…”.
.
